Cosmin

Azi dimineață am avut un vis ciudat. Era undeva parcă lângă un râu cu ceva pod pentru oameni peste el și pe malul râului era un tunel de tren. Eram cu mai mulți prieteni și ne jucam ceva joc, nu mai știu exact ce, dar știu că era ceva competiție și un prieten de-al meu s-a grăbit, a mers în tunel și a venit trenul. Apoi imediat s-a auzit țipătul unei fete. Mi-am dat seama că prietenul meu fusese lovit de tren, nu l-a văzut, dar asta am înțeles. M-am trezit. Eram cuprins de amărăciune și mă gândeam cum competivitatea ne dezbină, ne face să ne risipim energiile în loc să realizăm ceva mult mai măreț împreună.

Citeam aseară, cu fiul meu, Cosmin, Matei 5. Domnul Isus nu ne învață competivitate, ba din contră să colaborezi cu cei ce îți cer, și nu numai atât cât îți cer, ci de două ori mai mult (dacă îți cere haina, dă-i și cămașa; dacă îți cere să mergi o milă, du-te două ...) Nu îmi vine în minte nici un caz din Biblie când Dumnezeu organizează un concurs în care participanții să concureze cu unii împotriva altora pentru locurile fruntașe. (deși ucenicii cam concurau Matei 20:20-28 , dar Isus i-a învățat ei să nu fie așa, ci să se slujească unii pe alții: cine vrea să fie cel mai mare să fie slujitorul tuturor)

Să ne slujim, dar unii altora. Să colaborăm mai mult noi care suntem mădulare ale aceluiași trup al lui Cristos. El care este cel mai bun, a venit să ne slujească tuturor, deci și noi care vrei să vim buni să ne sluji unii altora de dragul Lui aceasta să fie alergare, competiția lupta noastră.