sanatate

Margarina a fost produsa inital pentru a ingrasa curcanii, pe cand ceea ce a facut in realitate a fost sa-i omoare.


Persoanele care au sponzorizat investigatia au vrut sa-si recupereze banii, asa ca au inceput sa se gandeasca sub ce forma sa o faca.


Continea o substanta alba, care nu avea nimic atractiv pentru a fi comestibil, asa ca i-au adaugat o culoare galbena, pentru a o vinde in loc de unt.


Acum au scos cateva noi savori, ca sa le mai vanda la necunoscatori ca voi si ca mine.


Cunoasteti diferenta intre margarina si unt ???


Continuati sa cititi pana la sfarsit...pentru ca este destul de interesant !!!


Comparatia intre unt si margarina :


Ambele au aceiasi cantitate de calorii.


Untul este usor mai bogat in grasimi saturate: 8 grame, comparativ cu 5 grame pe care le are margarina.


A manca margarina in loc de unt poate creste cu 53% riscul de imbolnaviri coronariene la femei, conform unui recent studiu medical dela Universitatea din Harvard.


A manca unt, creste absorbtia unei mari cantitati de nutrienti, care se gasesc in alte alimente.


Untul contine beneficii nutritionale proprii, in timp ce margarina are numai ceeace i-au fost adaugate la fabricatie.


Untul este mult mai bun decat margarina si imbunatateste savoarea altor alimente.


Untul a existat de secole, in timp ce margarina are mai putin de 100 de ani.


Acuma... despre margarina: este foarte bogata in acizi grasi (aceia pe care i-au descoperit recent oamenii de stiinta, ca sunt foarte rai si guvernele au inceput sa ii interzica). Risc triplu de boli coronariene. Creste colesterolul total, mai ales cel rau si micsoreaza colesterolul bun.


Creste de 5 ori riscul de cancer. Micsoreaza calitatea laptelui matern. Micsoreaza reactia imunologicaa organismului. Micsoreaza reactia la insulina.

Vezi in calitate mai buna

Dan Buettner ne prezintă concluziile unui studiu despre longevitate. Deci, ce trebuie să faci ca să trăiești mult: îți prețuiești părinții, familia, trăiești cu scop, te rogi, respecți ziua de odihnă, aparții unui grup de preteni, mânânci biblic , ai gradină, muncești fizic în activități zilnice. Fiți atenți că este evoluționist, deci face niște afirmații care reflectă viziunea lui. Cercetați lucrurile și luați ce este bun.

Mă fașcinează cum cercetători laici dau dreptate Bibliei.

Propolisul, numit şi "clei de albine" sau "penicilină românească", este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici. Atît culoarea, cît şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime.

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi, compoziţia chimică a propolisului este studiată de multe instituţii ştiinţifice, care caută să explice proprietăţile sale terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine de afecţiuni maladive. Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni.

Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios. Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes. In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla. In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla. In Romania, sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale. Este adevarat! Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla. Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani. Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.