meditatie

Asa a fost intitulata o relatare in presa despre intreruperea de curent din SUA si din Canada din 14 august 2003. Atunci, oricine a inteles ca, curentul electric nu vine intr-un mod miraculos din priza, ci este produsul unui lant de masuri, un lant care este foarte vulnerabil, asa cum arata cazul de dincolo de Atlantic. Americanii si canadienii au experimentat ce inseamna dependenta, cand acest dezastru le-a schimbat intr-o clipa viata. 

A fost cea mai mare intrerupere de curent din istoria SUA. In New York nu a mai functionat nimic. Mai mult de 20 de centrale electrice si energetice au incetat sa functioneze. O reactie in lant catastrofala!

"Milioane in intuneric"! Acest lucru are valabilitate si in alt sens: in inimile noastre este intuneric si noi bajbaim prin intuneric, pentru ca ne-am indepartat de Dumnezeu, de adevarata "sursa de energie". Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pamant pentru a reface legatura cu Dumnezeu prin lucrarea Sa de salvare. Daca Il chemam si Il lasam sa lucreze in viata noastra, atunci suntem legati la "sursa de energie" a adevaratei vieti.

"Asteptam lumina, si iata intunericul ... Bajbaim ca niste orbi... Caci faradelegile noastre sunt multe inaintea Ta, si pacatele noastre marturisesc impotriva noastra."

Isaia 59. 9-10, 12

"In El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n'a biruit-o."

Ioan 1.4,5

De multe ori ne rugam, sau spunem... Doamne ajuta-ne sa facem toate lucrurile ca pentru Tine, pentru Tine... Da, e o dorinta minunata.... dar de la dorinta...pana la a pune fiecare dintre noi mana sa o indeplinim... sunt pasi de facut... pasi pe care ii parcurgem cu greu... si astfel de multe ori....ramanem la stadiul dorintei...

Omul din povestirea de mai jos nu a lasat rugaciunea lui de zi cu zi...sa ramana la stadiul dorintei... ci atunci cand a fost pus in situatia sa faca o alegere.... a facut-o ca pentru Domnul... a facut alegerea pe care si Domnul a facut-o odata.... a ales sa isi sarcifice propriul copil, fiu... pentru a-i da altuia a doua sansa la viata o viata in care sa il cunoasca pe Dumneze, o sansa la viata vesnica...

Am primit pe adresa de e-mail o povestioara -  o marturie a unui batran, care datorita iubirii alcoolului, a pierdut, a distrus fiinte dragi care i-au oferit dragostea lor neconditionata. O impartasesc cu voi...

Intr-un oras din America s-a tinut o mare conferinta impotriva alcoolului.
La inceputul conferintei s-a ridicat un batran cu fata sfrijita si cu privirea pierduta. Si a spus: Vreau sa va povestesc drama vietii mele. Poate ca va va ajuta sa scapati de aceasta patima:Betia. Am fost si eu tanar si sanatos,aveam serviciu, am cunoscut o fata am iubit-o si ne-am casatorit. Nimeni nu era fericit ca mine. Dumnezeu ne-a daruit un baietel si nu stiam decat casa si serviciul. Aveam la servici un coleg foarte betiv,care mereu ma invita cu el sa ne incalzim la un pahar de bautura.Un timp l-am respins si a inceput sa rada de mine ca nu-s barbat,ca nu stiu decat casa si serviciul si tot staruind de mine am cedat si m-am dus cu el la bautura si am venit acasa beat. Cind m-a vazut sotia beat a inceput sa planga iar eu am injurat-o si i-am spus ca-s barbat.  Dumnezeu ne-a dat si o fetita dar eu mereu veneam beat acasa. Nu ne ajungeau banii si am inceput sa vand lucruri din casa pentru bautura.

Citeam in dimineata aceasta, urmatoarea meditatie.

"Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată.." (Eclesiastul 12:14)

De curând vorbeam cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei care imi povestea marele lui necaz. Vorbea despre o anumită persoană care si-a făcut un mod de viată din a apăra pe unii si a judeca pe altii. Prietenul meu, impreună cu multi altii fusese rănit de acesta iar mai mult, cel rău prospera pe zi ce trece. Era milionar, si totusi ii plăcea să distrugă oamenii care ii greseau. In cele din urmă prietenul meu m-a intrebat de ce lasă Dumnezeu ca astfel de lucruri să se intâmple.

Dar Dumnezeu nu are rezervat un timp la sfârsit de săptămână, sau de lună, când cere la toti socoteală. El are multă răbdare si ne dă multe ocazii să ne schimbăm, să ne pocăim. Insă când răbdarea Sa ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor plăti greselile pe pământ, iar altii doar la judecata finală: un lucru este cert - nimeni nu va scăpa! Poti conta pe faptul că Dumnezeu vede, inregistrează si răsplăteste. El va aduce fiecare faptă la judecată si fiecare va fi răsplătit după binele sau răul pe care-l va fi făcut. Trăieste pentru Dumnezeu zilnic. Umblă in dragoste fată de ceilalti si nu uita ceva: vine vremea când va trebui să dai socoteală!

Dupa ce am terminat de citi cele de mai sus, am meditat asupra acestor cuvinte, si mi-a venit in gand, cat de bine ne explica Domnul detaliat in Cuvantul Sau, in Psalmul 73, cum sunt de fapt lucrurile cu astfel de oameni.

Un barbat era functionar la calea ferata. Avea insa o patima: alcoolul. Deseori, fetita sa ii ducea pranzul si ii povestea tatalui ceea ce retinuse din lectiile invatatoarei. Intr-o zi ii vorbise despre lucrarea Mantuitorului. Omul, care bause mai mult ca alta data, incepu sa injure si sa certe fetita, care fugi plangand. Tatal se impiedica si cazu de-a curmezisul caii ferate. Un tren se auzi in departare. Fetita sari ca o sageata spre tatal ei pentru a-l trage de pe linie. Omul a fost putin ranit, dar micuta salvatoare a fost zdrobita.

Nu este greu sa-si imagineze cineva remuscarile acestui om. Un gand apasator il urmarea tot timpul. Fetita sa murise pentru a-l salva pe el, un nenorocit.

Istorioara micutei salvatoare este un indicator spre marele Salvator al omenirii: ISUS CRISTOS. O lume intreaga era cazuta pe "linia mortii". Numai Mantuitorul S-a oferit ca Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Numai Mantuitorul Si-a dat viata pentru mantuirea omenirii. De aceea numai Mantuitorul merita inchinarea si ascultarea noastra.

"Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos."

1 Timotei 2.5

 Urmatoarea intamplare s-a petrecut pe timpul cand inca nu exista prognoza vremii. Capitanul Oldrey plecase cu vaporul sau "Hyacinth" peste Atlantic spre insula Barbados. Vremea era frumoasa. Cerul era senin si nimic nu parea sa indice spre vreo schimbare. Capitanul a intrat in cabina sa si a privit spre barometru. Dar ce vedea? S-a frecat la ochi. Putea sa fie adevarat? Baromentrul indica furtuna. A urcat pe punte si a privit spre cer. Era tot vreme minunata. A intrat din nou in cabina, a luat barometrul si l-a scuturat bine, dar acul ramase tot jos. Nu-si putea inchipui ca se va dezlantui o furtuna din cer senin. Probabil, barometrul era defect.

 Totusi, capitanul a ordonat prevazator masuri corespunzatoare de siguranta si a poruncit echipajului sa se pregateasca de o furtuna puternica. Dupa aproximativ doua ore s-a dezlantuit dintr-o data furtuna. Vantul sufla puternic, iar vaporul era aruncat incoace si incolo. Ce bine ca se pregatisera! Astfel, au putut fi evitate pagube materiale si pierderi de vieti omenesti.

 Biblia este tot un "barometru", care ne avertizeaza cu privire la "furtuna" viitoare a maniei drepte a lui Dumnezeu. Aceasta manie a lui Dumnezeu vine repede si dintr-o data. Acum, batjocoritorii stau nepasatori si spun: "Unde este fagaduinta venirii Lui? ...toate raman asa cum erau la inceputul zidirii" (2 Petru 3.4). In ochii lor cerul este clar ca intotdeauna. Nu pare sa intervina vreo schimbare. Ei cred ca totul va merge astfel mai departe. Despre "maine" nu-si fac deloc ganduri. Ei traiesc "astazi" si inchid ochii in fata semnelor clare, care prezic timpul maniei lui Dumnezeu. 

  Un pescar batran se ratacise de multe ori pe mare. Din cauza aceasta, alti prieteni marinari i-au cumparat o busola si i-au spus cum sa foloseasca. Data urmatoare cand a iesit cu barca sa pe mare, a urmat sfaturile prietenilor sai si a luat cu el busola. Dar, ca de obicei, n-a mai stiut ce sa faca si nu a putut gasi tarmul. In cele din urma l-au gasit prietenii sai si l-au condus la tarm. Suparati, ei l-au intrebat: "De ce nu ai folosit busola?" El le-a spus ca a incercat, dar vrand sa mearga spre nord, acul arata mereu directia sud-vest. El a incercat sa forteze acul sa indice in directia aceea, dar acul nu a vrut sa asculte. Batranul era atat de convins ca stie incotro este nordul, incat a cautat sa-si impuna convingerea sa chiar si asupra busolei. Batranul a vrut ca busola sa asculte de el, nu el sa se orienteze dupa busola.

Nu se intampla oare tot asa si pe tarmul spiritual? Multi oameni ar vrea sa schimbe sensul Scripturii in favoarea lor. Aceasta este insa o lucrare zadarnica. Biblia ramane ca o stanca in mijlocul oceanului gandirii si parerilor omenesti. Ea indica directia pe care o doreste Autorul ei. Lucrarea noastra inteleapta este sa ne orientam dupa aceasta busola cereasca.

"Iarba se usuca, floarea cade; dar Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac." Isaia 40.8

Stateam la comp si lucram la ceva, cand am primit notificarea unui mail. Era de la "Cuvantul lui Dumnezeu", sunt niste meditatii la care sunt abonata si le primesc zilnic.  Eu m-am simtit cercetata de cuvintele din aceasta meditatie, si ma gandeam sa impartasesc cu voi, pentru ca de multe ori, tanjim sa credem ca simpla noastra prezenta intr-un anumit loc, cum ar fi biserica in acest caz e de ajuns, si nu ne gandim ca de fapt cresterea bisericii si cresterea noastra spirituala sta in slujirea in ea,  - nu in ocuparea inca a unui loc, a unui scaun din aceea cladire, prierdut printre alte persoane care fac la fel.

De ce avem nevoie de biserica?

"Toate madularele trupului.. sunt un singur trup" (1Corinteni 12:12)

<<< Exista o poveste foarte frumoasa despre Jimmy Durante, unul dintre cei mai mari oameni de spectacol. I s-a cerut sa faca un spectacol pentru veteranii celui de-al Doilea Razboi Mondial. El i-a raspuns ca este foarte ocupat, dar daca doresc si nu se supara va veni pentru un scurt monolog, dupa care va pleca la urmatoarea programare. Acestia au fost de acord. Dar cand Jimmy s-a urcat pe scena, si-a spus scurtul monolog - dupa care a continuat iar si iar bucurandu-i pe oameni. A ramas pe scena 15, 20, apoi 30 de minute. Apoi a facut o ultima plecaciune si a plecat. In culise cineva l-a oprit si i-a spus: "Credeam ca trebuie sa plecati dupa cateva minute. Ce s-a intamplat?" Jimmy i-a raspuns: "Poti sa intelegi si singur daca te uiti in primul rand". In primul rand din fata erau doi veterani, cu un brat lipsa in urma razboiului. Unul isi pierduse bratul drept, iar celalalt isi pierduse bratul stang. Impreuna reuseau sa aplaude si exact asta au facut foarte voiosi si bucurosi.

   Imagineaza-ti ca esti pus in urmatoarea situatie: Printr-un concurs oarecare, ai castigat dreptul ca o banca sa verse in contul tau in fiecare dimineata suma de 86.400 dolari. Banca iti cere insa sa respecti doua reguli:

- ceea ce n-ai cheltuit intr-o zi nu se mai adauga la suma din ziua urmatoare, ci se pierde.

- banca poate oricand sa se retraga.

Ce ai face cu acesti bani?

Gandeste-te si citeste mai departe....

  Aceasta banca este TIMPUL....

In fiecare dimineata primesti din partea bunului Dumnezeu 86.400 secunde pe care nu poti sa le pui deoparte; odata trecuta ziua, ele sunt definitiv pierdute...

De aceea ar fi bine sa spui chiar acum rugaciunea omului lui Dumnezeu, Moise: "Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta" - Psalmul 90.12. Incerca sa folosesti cu intelepciune secundele, minutele, zilele. Fiecare secunda conteaza, pentru ca astfel pierduta, "banca" poate in orice moment sa spuna ca nu mai este dispusa sa continue oferta... Apoi grabeste-te sa spui acest mesaj tuturor celor care nu sunt prea dispusi sa pretuiasca secundele!