Deci....cum e cu jertfa lui Cain...

Citeam zilele astea din Geneza. Si eu una, ma tot opresc la pasajul cu jertfa lui Abel si Cain. De data asta, citind mai aprofundat, am zis ca totusi, vreau sa si inteleg.

Stiu, inteleg de ce spre jertfa lui Abel a privit cu placere Domnul.

Dar nu prea intelegem de ce spre jertfa de mancare a lui Cain, Domnul nu a privit cu placere. Raspunsul la intrebare a fost mereu, pai jertfa lui Cain nu a fost din toata inima. Adicaaa?? Unde scriee?.... hmmm....

Daca te uiti la subpagina din biblie, jertfa de mancare ii este data semnificatia de jertfa pentru pacat... hmmmm

Si m-am pus sa cercetez Scripturile  ...

Da, cu adevarat cauza nu era jertfa in sine, desi undeva pe google am gasit ceva de genu: "Jerfele lui Cain erau din culturile crescute pe pamantul blestemat, unde cresteau si spini si palamida" - asta rezultand ca fiind raspunsul la intrebarea mea, de ce nu a fost primita jertfa lui Cain...  poate a fost si asta, si poate si ma multumeam cu asta... dar persistand in cautare... raspunsul il gasesti tot in Biblie, nu in afirmatiile de pe langa Biblie...

Dar, Dumnezeu nostru se uita cu mult mai mult la inima omului, decat la darul material....

Conteaza si acela cum e adus, de unde, dar mai mult decat atat, conteaza cum e adus... cum arata sufletul persoanei care aduce acel dar....

Si Domnul zice in Evrei 11:4 - "Prin Credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui..."

- deci CREDINTA este promotorul jertfei si nu jertfa in sine... Raspunsul la intrebarea mea: Cain avea o credinta falsa... slujind doar cu gura si buzele ... faptele negand ceea ce spune...

La sfarsit, cautand am gasit si o poezie... v-o postez si voua aici

JERTFA LUI CAIN - Corneliu Livanu

Jertfa ce-o aduce Cain, gest de-automântuire,
Ne vorbeşte astăzi nouă şi la-ntreaga omenire.
El ca vârstă era mare şi îşi cultiva ogorul.
După Cain vine Abel ce-a dorit a fi păstorul.

L-au tot învăţat părinţii pe Cain cum să se-nchine
Dar lipsit de reverenţă el credea că face bine.
N-a adus ca jertfă sfântă chiar ce trebuia s-aducă
Şi-atitudinea lui Cain a rămas mereu caducă.

N-a primit de loc mustrarea, nu-nvăţa dintr-o greşală
Ca-n final omul să cadă în furia criminală.
Nu s-a înţeles cu Abel în problema lor infimă
Şi această controversă, vai, s-a transformat în crimă!

Domnul l-a primit pe Abel, dar Cain primea refuzul.
Lui i s-a vorbit din ceruri însă nu-i mergea auzul.
Nu vedea deloc în sine gândul rău cum îl distruge.
După ce comite crima plin de laşitate fuge.

Dumnezeu avertismentul i l-a dat la timp în viaţă.
El îl calcă în picioare neglijându-l chiar pe faţă.
Nu el stăpânea păcatul, ci păcatul rob îl ţine
Prin tot răul care-l face plin de beznă şi ruşine.

El se teme să nu moară sub pedeapsa meritată
Dar n-a vrut să-şi recunoască fapta lui cea blestemată.
De păcatul vieţii sale el nu şi-a cerut iertare
Muşamalizarea crudă este-a lui preocupare.

Calea lui e răzbunarea, necredinţa vinovată
Şi de-aceea mai pe urmă jertfa lui nu-i acceptată.
Cain n-a avut iubire din iubirea cea frăţească
Şi el reprezintă firea cu religia lumească.

Sunt religii de tot felul ce resping Jertfa divină
De pe crucea din Golgota pentru-a lumii noastre vină.
Înşelaţi sunt toţi aceia ce le sunt prizonierii
Şi-or să afle adevărul chiar în ziua Învierii.

Până azi jertfa lui Cain nu-i zidită pe credinţă
La care omul ajunge prin lacrimi de pocăinţă.
Cain s-a fălit cu jertfa din eforturi personale
Dar ea nu i-a dat salvarea, ci doar chin şi multă jale.

Prin falsa neprihănire furioşi sunt toţi Cainii
Care-n câmpul plin de roade sunt asemenea cu spinii.
Pe când vine toamna rece îi va strânge gospodarul
Ca să facă foc pe mirişti şi să folosească jarul.

Asta-i soarta de la urmă pentru toţi intoleranţii
Ce c-o sabie a urii i-au lovit mereu pe alţii
Să-şi impună o doctrină sau doar puncte de vedere
Refuzând să împlinească tot ce dragostea le cere.