Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine.

V-ati confruntat vreodata cu teama, cu frica mai bine zis? Sunt sigura ca macar o data in viata voastra a-ti avut parte de acest sentiment, fata de o persoana poate, un lucru sau o actiune/ intamplare. Un astfel de sentiment, semanat in chip nesanatos in noi, creste ca un taciune in minte si ne poate inrobi cu usurinta intreaga noastra personalitate. Dar, nu si in momentul cand inima ta, intreaga ta fiinta o predai pe deplin lui Dumnezeu, Tatalui tau. Pentru ca teama, nu este o calitate a fiilor. In Romani 8:15, El ne transmite: “ Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa nu aveti frica, ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: “Ava”” adica Tata. El ne da energia si puterea de a infrunta orice ne iese in cale, dandu-ne asigurarea deplina ca oricare ar fi problemele pe care trebuie sa le infruntam, in El suntem mai mult decat capabili de a le birui. Apostolul Pavel o spune in felul urmator: “Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta” 2 Timotei 1:7.

Eram in India, cu echipa de misiune, in satul Vandavasi, iar dupa una din slujirile pe care le-am avut intr-o dupamasa pe strazile satului, printre copii famililor hinduse, am fost chemati la o seara de rugaciune si staruinta pentru oamenii din acel sat, ca inima sa li se deschida la Cuvantul Domnului vestit, pentru putere in slujire a crestinilor din aceea zona. Ajunsi in fata unei case, costruita ca majoritatea caselor din acel sat, in mare parte, din frunze de bananier, care sunt schimbate odata la doi ani, ne-am asezat jos, unde erau intinse niste rogojine, si am inceput prin a-L lauda pe Dumnezeu prin catare. Au inceput cu un cantec in tamila, limba statului Tamil Nadu, in care ne aflam. Am continuat cu unele in engleza, dupa care am fost rugati sa le cantam si noi o cantare pe romana. Am ales: “DUMNEZEU E TARIA MEA”. Dupa timpul de inchinare prin cantare, unul dintre pastori a zis ca acum e timpul pentru rugaciune, si atunci a fost punctul culminant…ne-a zis, ca in aceea parte a satului, s-au strans mai multi vrajitori din imrejurimi, pentru ca era luna plina, si ei au aflat ca noi suntem acolo, si vor incerca sa ne atatce prin vrajile pe care le fac, prin blesteme. A zis ca nu e prima data, si s-a mai intamplat si in cazul altor misionari, sau lucratori pentru Domnul de acolo, unii au cazut la pamant, au fost lesinati pentru cateva minute sau ore. Am vazut frica in ochii celor de acolo, a inceput sa ma cuprinda si pe mine un sentiment de frica groaznic. Eu nu crezusem in asa ceva pana nu am ajuns acolo. Credeam ca sunt povesti, nu credeam in puteri demonice si vrajitorii. Pastorul a zis sa ne luam toti de mana, si sa staruim in rugaciune ca acele puteri demonice sa nu se apropie de noi...Ne-am luat toti de mana, dar in partea mea stanga, femeia care trebuia sa o iau de mana era prea departe…asa ca mana stranga nu prindea nici o alta mana omenesca …Am inceput sa ne rugam…si auzeam in jurul meu..multe rugaciuni…majoritatea in tamila – limba necunoscuta de mine, astfel nu stiam ce zic, ce cer, baietii din echipa erau mai departe, nu-i prea auzeam ce se roaga…doar o auzeam pe colega mea…care zicea in rugaciune “ mi-e frica, mi-e frica” si incepuse sa planga…Simteam tot mai tare frica in mine, cum isi face cuib…si am inceput sa zic : NU MI-E FRICA, CACI TU ESTI CU MINE, NU MI-E FRICA, CACI TU ESTI CU MINE, NU MI-E FRICA, CACI TU ESTI CU MINE” Am zis asta de mai multe ori, si nu mai auzeam in jur nimic cu exceptia unui  fosnet de frunze, iar eu repetam intr-una acelasi lucru…Iar Domnul mi-a zis “ Cei ce se incred in Domnul, isi inoiesc putere, ei zboara ca vulturii, alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc” Isaia 40:31 …”Pot totul in Hristos care ma intareste” Filipeni 4:13... Poate ce va urma, vi se va parea ciudat, si mie daca auzeam poate de la alcineva, mi s-ar fi parut..Am simtit ca ma i-a cineva de mana stanga..stiam ca nu e femeia aceea..simteam o caldura…simteam ca cineva ma tine de mana…si stiam exact cine era…Domnul Isus m-a luat de mana…si toata frica s-a dus…am plans de bucurie…plangeam si dupa ce rugaciunea s-a terminat, dare u inca simteam caldura aceea inmana stanga, si nu o puteam inchide. Era ca si cum era in mana la cineva,…si eu stiam ca era…Nu stiu daca stiti, la indinei nu se foloseste mana stanga in a da mana cu oamenii, sau la mancare, sau sa faci lucruri mai importante. Pentru ca ei o folosesc in alte scopuri. Seara aceea am dormit intr-o biserica, eu aveam liniste si pace, nici urma de frica. Peste cateva zile, am mers din acel sat, si in timp ce ma aflam in alt oras, in Bangalore, trebuia sa pregatesc timpul de partasie cu echipa, si ma tot gandeam din ce as putea sa le spun. Citeam intr-o carte…si am dat peste versetul acesta: “Caci eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te iau de mana dreapta si-ti zic: <<Nu te teme de nimic, Eu iti vin in ajutor!>>” Isaia 41:31. Domnul nu m-a luat atunci de mana dreapta, era in mana alcuiva, in mana unei surori..dar El m-a luat de mana stanga..cu toate ca aceea mana are semnificatia aceea la indieni…

Atat de incurajatoare este lucrarea Duhului Sfant in inimile noastre, incat El ne da puterea sa infruntam orice ne-ar sta in cale, stiind ca orice s-ar intampla, nimic nu ne poate despartii niciodata de Dumnezeu si nici de dragostea Lui nesfarsita. Ramanand in dragostea Lui – o dragoste carenune va dezamagi niciodata – putem trece prin orice situatie de care ne este teama cu o incredere care intrece orice frica.  Dragostea desavarsita izgoneste frica” 1 Ioan 4:18