Ioana T's blog

E dimineata....
Mai trandavesc putin prin pat, mai am cateva minute pana trebuie sa ma ridic...
Cum imi folosesc acel timp? .... Mai inchid putin ochii si incerc sa mai fur niste minute de somn ... Hmmm, as putea sa ma ridic si sa citesc putin din Biblie, ieri am fost atat de ocupata ca nu am reusit sa citesc deloc. Mai stau doar putin, dupa care ma trezesc sa citesc putin ....
Bipppp!!! Bipppp!!!
Wooowww!!! E fix, cum am adormit asa, trebuie sa ma pregatesc, daca nu, iar voi intarzia azi la scoala ... (pentru Biblie nu am timp acum, poate mai deseara; asa in graba nu merge, nu voi intelege nimic, trebuie sa stau mai mult si sa meditez cand citesc... ), manac - pot sa aprind putin calculatorul in timp ce mananc, imi verific doar adresa de e-mail, poate am un e-mail important primit, si nu vreau sa-l ratez..., ma imbrac si pornesc spre faculta ....
Pe drum, dau un telefon prietenei mele, sa vad ce mai face... cum e, ce are de facut azi ........
Ajung la faculta ... o noua zi de faculta ...

Modul în care îti petreci timpul arată care sunt adevăratele tale valori si priorităti

Azi citeam o meditatie, si mi-a atras atentia fraza de mai sus. Nu e lunga, dar cuprinde in ea un adevar atat de mare. Eu am gasit pe langa acel adevar, si o incurajare in acesta fraza, aceea de a fi atenta cum imi petrec timpul, lucrurile pe care le fac zi de zi, imi arata de fapt punctul meu de interes. Ceea ce imi place sa fac, ceea ce imi defineste centrele de interes, sunt lucrurile pe care le fac zi de zi, cele cu care imi incep ziua, cu care continui ziua si o sfarsesc. Asta ma face sa fiu mai atenta. Daca prioritatea mea, este sa ii slujesc Domnului, sa caut invataturile Lui, sa incerc sa ii fiu Lui pe plac, atunci ziua mea, va incepe cu El, va continua cu El si se va sfarsi cu El.

De multe ori ne rugam, sau spunem... Doamne ajuta-ne sa facem toate lucrurile ca pentru Tine, pentru Tine... Da, e o dorinta minunata.... dar de la dorinta...pana la a pune fiecare dintre noi mana sa o indeplinim... sunt pasi de facut... pasi pe care ii parcurgem cu greu... si astfel de multe ori....ramanem la stadiul dorintei...

Omul din povestirea de mai jos nu a lasat rugaciunea lui de zi cu zi...sa ramana la stadiul dorintei... ci atunci cand a fost pus in situatia sa faca o alegere.... a facut-o ca pentru Domnul... a facut alegerea pe care si Domnul a facut-o odata.... a ales sa isi sarcifice propriul copil, fiu... pentru a-i da altuia a doua sansa la viata o viata in care sa il cunoasca pe Dumneze, o sansa la viata vesnica...

Am primit pe adresa de e-mail o povestioara -  o marturie a unui batran, care datorita iubirii alcoolului, a pierdut, a distrus fiinte dragi care i-au oferit dragostea lor neconditionata. O impartasesc cu voi...

Intr-un oras din America s-a tinut o mare conferinta impotriva alcoolului.
La inceputul conferintei s-a ridicat un batran cu fata sfrijita si cu privirea pierduta. Si a spus: Vreau sa va povestesc drama vietii mele. Poate ca va va ajuta sa scapati de aceasta patima:Betia. Am fost si eu tanar si sanatos,aveam serviciu, am cunoscut o fata am iubit-o si ne-am casatorit. Nimeni nu era fericit ca mine. Dumnezeu ne-a daruit un baietel si nu stiam decat casa si serviciul. Aveam la servici un coleg foarte betiv,care mereu ma invita cu el sa ne incalzim la un pahar de bautura.Un timp l-am respins si a inceput sa rada de mine ca nu-s barbat,ca nu stiu decat casa si serviciul si tot staruind de mine am cedat si m-am dus cu el la bautura si am venit acasa beat. Cind m-a vazut sotia beat a inceput sa planga iar eu am injurat-o si i-am spus ca-s barbat.  Dumnezeu ne-a dat si o fetita dar eu mereu veneam beat acasa. Nu ne ajungeau banii si am inceput sa vand lucruri din casa pentru bautura.

Citeam in dimineata aceasta, urmatoarea meditatie.

"Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată.." (Eclesiastul 12:14)

De curând vorbeam cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei care imi povestea marele lui necaz. Vorbea despre o anumită persoană care si-a făcut un mod de viată din a apăra pe unii si a judeca pe altii. Prietenul meu, impreună cu multi altii fusese rănit de acesta iar mai mult, cel rău prospera pe zi ce trece. Era milionar, si totusi ii plăcea să distrugă oamenii care ii greseau. In cele din urmă prietenul meu m-a intrebat de ce lasă Dumnezeu ca astfel de lucruri să se intâmple.

Dar Dumnezeu nu are rezervat un timp la sfârsit de săptămână, sau de lună, când cere la toti socoteală. El are multă răbdare si ne dă multe ocazii să ne schimbăm, să ne pocăim. Insă când răbdarea Sa ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor plăti greselile pe pământ, iar altii doar la judecata finală: un lucru este cert - nimeni nu va scăpa! Poti conta pe faptul că Dumnezeu vede, inregistrează si răsplăteste. El va aduce fiecare faptă la judecată si fiecare va fi răsplătit după binele sau răul pe care-l va fi făcut. Trăieste pentru Dumnezeu zilnic. Umblă in dragoste fată de ceilalti si nu uita ceva: vine vremea când va trebui să dai socoteală!

Dupa ce am terminat de citi cele de mai sus, am meditat asupra acestor cuvinte, si mi-a venit in gand, cat de bine ne explica Domnul detaliat in Cuvantul Sau, in Psalmul 73, cum sunt de fapt lucrurile cu astfel de oameni.

Misionarii saptamanii: o familie de misionari români care lucrează de vreo 10 ani în India, în cel mai sărac stat din punct de vedere spiritual și material. Ei au plantat la Patna o bază de misiune, unde ucenicizeaza tineri indieni pentru a duce evanghelia în întunericul spiritual a acestei națiuni. Haideți să cunoaștem puțin din ultimele vești pe care le-am primit ieri de la ei. 

O crima ce a afectat generatii

O istorisire reala din mijlocul unui popor de canibali

Un vas din Tonga soseste in miez de noapte aproape de tarm. La bordul acestuia toti sunt pregatiti de lupta, insa comandantul vasului anunta ca este bine sa astepte pana dimineata si apoi vor ataca. Este insa prea greu de astaptat pentru unul din membrii echipei, asa ca i-a una dintre barci si fara a da de stire celorlalti merge prin intuneric pana la mal. De acolo inainteaza spre tabara inamicului si in miez de nopate ajunge la o locuinta unde statea un misionar crestin ce fusese acceptat de tribul impotriva caruia se uneltea lupta.

Cum razboiul si ura impotriva fijienilor sunt parte din inima oricarui soldat tongolez, acesta patrunde in acea locuinta si fara a sta pe ganduri il decapiteaza pe misionar. In miez de noapte se reintoarce la vas si a doua zi dis de dimineata urmeaza atacul asupra celor din Fiji, oameni recunoscuti pentru cruzimea si canibalismul lor.

Un barbat era functionar la calea ferata. Avea insa o patima: alcoolul. Deseori, fetita sa ii ducea pranzul si ii povestea tatalui ceea ce retinuse din lectiile invatatoarei. Intr-o zi ii vorbise despre lucrarea Mantuitorului. Omul, care bause mai mult ca alta data, incepu sa injure si sa certe fetita, care fugi plangand. Tatal se impiedica si cazu de-a curmezisul caii ferate. Un tren se auzi in departare. Fetita sari ca o sageata spre tatal ei pentru a-l trage de pe linie. Omul a fost putin ranit, dar micuta salvatoare a fost zdrobita.

Nu este greu sa-si imagineze cineva remuscarile acestui om. Un gand apasator il urmarea tot timpul. Fetita sa murise pentru a-l salva pe el, un nenorocit.

Istorioara micutei salvatoare este un indicator spre marele Salvator al omenirii: ISUS CRISTOS. O lume intreaga era cazuta pe "linia mortii". Numai Mantuitorul S-a oferit ca Mijlocitor intre Dumnezeu si om. Numai Mantuitorul Si-a dat viata pentru mantuirea omenirii. De aceea numai Mantuitorul merita inchinarea si ascultarea noastra.

"Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos."

1 Timotei 2.5

 Urmatoarea intamplare s-a petrecut pe timpul cand inca nu exista prognoza vremii. Capitanul Oldrey plecase cu vaporul sau "Hyacinth" peste Atlantic spre insula Barbados. Vremea era frumoasa. Cerul era senin si nimic nu parea sa indice spre vreo schimbare. Capitanul a intrat in cabina sa si a privit spre barometru. Dar ce vedea? S-a frecat la ochi. Putea sa fie adevarat? Baromentrul indica furtuna. A urcat pe punte si a privit spre cer. Era tot vreme minunata. A intrat din nou in cabina, a luat barometrul si l-a scuturat bine, dar acul ramase tot jos. Nu-si putea inchipui ca se va dezlantui o furtuna din cer senin. Probabil, barometrul era defect.

 Totusi, capitanul a ordonat prevazator masuri corespunzatoare de siguranta si a poruncit echipajului sa se pregateasca de o furtuna puternica. Dupa aproximativ doua ore s-a dezlantuit dintr-o data furtuna. Vantul sufla puternic, iar vaporul era aruncat incoace si incolo. Ce bine ca se pregatisera! Astfel, au putut fi evitate pagube materiale si pierderi de vieti omenesti.

 Biblia este tot un "barometru", care ne avertizeaza cu privire la "furtuna" viitoare a maniei drepte a lui Dumnezeu. Aceasta manie a lui Dumnezeu vine repede si dintr-o data. Acum, batjocoritorii stau nepasatori si spun: "Unde este fagaduinta venirii Lui? ...toate raman asa cum erau la inceputul zidirii" (2 Petru 3.4). In ochii lor cerul este clar ca intotdeauna. Nu pare sa intervina vreo schimbare. Ei cred ca totul va merge astfel mai departe. Despre "maine" nu-si fac deloc ganduri. Ei traiesc "astazi" si inchid ochii in fata semnelor clare, care prezic timpul maniei lui Dumnezeu. 

  Un pescar batran se ratacise de multe ori pe mare. Din cauza aceasta, alti prieteni marinari i-au cumparat o busola si i-au spus cum sa foloseasca. Data urmatoare cand a iesit cu barca sa pe mare, a urmat sfaturile prietenilor sai si a luat cu el busola. Dar, ca de obicei, n-a mai stiut ce sa faca si nu a putut gasi tarmul. In cele din urma l-au gasit prietenii sai si l-au condus la tarm. Suparati, ei l-au intrebat: "De ce nu ai folosit busola?" El le-a spus ca a incercat, dar vrand sa mearga spre nord, acul arata mereu directia sud-vest. El a incercat sa forteze acul sa indice in directia aceea, dar acul nu a vrut sa asculte. Batranul era atat de convins ca stie incotro este nordul, incat a cautat sa-si impuna convingerea sa chiar si asupra busolei. Batranul a vrut ca busola sa asculte de el, nu el sa se orienteze dupa busola.

Nu se intampla oare tot asa si pe tarmul spiritual? Multi oameni ar vrea sa schimbe sensul Scripturii in favoarea lor. Aceasta este insa o lucrare zadarnica. Biblia ramane ca o stanca in mijlocul oceanului gandirii si parerilor omenesti. Ea indica directia pe care o doreste Autorul ei. Lucrarea noastra inteleapta este sa ne orientam dupa aceasta busola cereasca.

"Iarba se usuca, floarea cade; dar Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac." Isaia 40.8